Bun venit !

Dacă vă place (și vă place !) să hoinariți, dacă sunteți (și sunteți !) mici exploratori, dacă aveți (și aveți !) curaj de cercetaș, nu mai stați pe gânduri.

miercuri, 3 ianuarie 2018

Cum să-l apuci pe Dumnezeu de-un picior – Partea întâi : Motive și tatonări (drumeție din iulie 2017)



O mai ştiţi pe “ouououo, e vară-vară, e soare-afară” ? Ca să parafrazez puţin melodia aş continua cu :


E vară iar, ce n-am dreptate ?

Munte, munte şi de toate

Drumeţii pe cât se poate

Ce să zic, e ce-mi doresc

În Şureanu drumeţesc


De sub Șaua Ocolu : Curmătura Şureanu, Vârful Şureanu, în spate Culmea Cârpii 
Sfârşit de iulie şi, în fine, ajung în Şureanu ! Tatonări am mai făcut în trecutul mai recent sau mai îndepărtat vizitând nişte peşteri din partea vestică a masivului, ceva cetăţi dacice şi trecând în fugă pe Valea Frumoasei şi Transalpină.

Dar să nu ne grabim şi să povestim despre toate.

Munţii Şureanu sunt un paradox turistic. Pe culmile lor se află o mulţime de vestigii dacice şi romane şi iarna domeniul schiabil de aici poate rivaliza cu orice statiune cunoscută. Totuşi sunt puţini cei care îi vizitează şi şi mai puţini care ştiu pe unde calcă.


Intersecție : în dreapta dumul forestier spre Valea Jieţului, 
prin stânga se urcă pe Vârful Aușel. 
Să facem puţină geografie. Fără a intra în detalii prea multe, Şureanu se găseşte în imediata apropiere a Munţilor Parâng, la nord de aceştia, despărţiţi de apa Jieţului (Jiul de Est). Sebeşul îi desparte de Munţii Cindrel (Cibinului) iar afluentul acestuia, Tărtărăul, de Munţii Lotrului. Partea estică este delimitată de Valea Frumoasei care se sfârşeşte la Sebeş, la intersecţia Culoarului Orăştiei (Culoarul Mureşului) cu Podişului Secaşelor, acestea fiind şi limitele nordice ale masivului. Spre vest două depresiuni îl despart de Munţii Poiana Ruscă şi Retezat : Haţegului şi Petroşani..


Spre Aușel 
Munţii Şureanu nu sunt foarte înalţi şi în general au aspect deluros (nu creastă, nu platou) dar reuşesc totuşi să depăşească 2.000 m prin Vârful lui Pătru (2.130 m).  Ca diversitatea să fie completă, nu lipseşte relieful glaciar, cel mai cunoscut exemplu fiind Iezerul Şureanu aflat în căldarea glaciară din apropierea vârfului cu acelaşi nume. Ca suprafaţă bat cu brio nume mari ale peisajului montan românesc, având aproape 1.600 kmp (ca o comparaţie Bucegii au 300 kmp, Retezatul 700 kmp iar Făgăraşul doar cu o treime mai mult).


Șaua Ocolu, Vârful lui Pătru
Ca să înţelegeţi de ce mi-am dorit atât de mult să ajung în Şureanu trebuie să dăm înapoi vreo 2.000 de ani şi să ne uităm pe hartă la nucleul civilizaţiei geto-dace. În Munţii Orăştiei (parte vestică a Masivului Şureanu) se situa capitala, Sarmizegetusa Regia. În jurul ei nu mai puţin de şapte cetăţi ce făceau parte din sistemul de apărare : Feţele Albe, Costeşti-Cetăţuia, Blidaru, Piatra Roşie, Băniţa, Capâlna şi Cugir. Iar cine a ajuns vreodata la Sarmizegetusa ştie despre ce vrajă vorbesc.


Spre Parâng 
Din toate cetăţile enumerate mai sus am văzut : Sarmizegetusa, Costeşti şi Blidaru. Băniţa este destul de greu accesibilă şi, din păcate, în mare parte distrusă. Sunt pe lista Feţele Albe (un fel de cartier al Sarmizetesusei), Piatra Roşie şi Căpâlna. La Cetatea Costeşti se ajunge în 10 minute, fiind situată în imediata apropiere a drumului judeţean ce leagă Orăştie de Grădiştea de Munte. Pentru Blidaru trebuie să munceşti puţin mai mult de o jumătate de oră, traseu de picior prin pădure. La Sarmizegetusa se poate ajunge cu maşina, drumul fiind reabilitat în mare parte. Oricât mi-aş dori să povestesc despre experienţa extraordinară de acolo, nu o voi face aici pentru că subiectul merită tratat separat.

Şureanu înseamnă şi peşteri : Peştera Bolii (amenajată), Izvorani, Gura Oanei, Şura Mare, Tecuri, Cioclovina. Înseamnă şi chei : Cheile Băniţei, Cheile Crivadiei, Cheile Roşiei. Înseamnă peisaje de vis cu denumiri pe măsură : Fundătura Ponorului (locul cel mai vânat de fotografii români), Luncile Prigoanei, Poarta Raiului.


Lacul Oaşa
Cea mai facilă intrare spre partea montană a masivului este pe lângă Lacul Oaşa. Plecând din Sebeş şi străbătând Valea Frumoasei (cât de potrivit nume!) se trece de primul lac de acumulare, Tău Bistra şi se continuă Transalpina până la urmatorul, Oaşa. Aici se urmează drumul de pământ din dreapta barajului, urmând indicatoarele cu Mânăstirea Oaşa (5 km). Aceasta şi cele câteva acareturi ridicate în apropiere sunt amplasate pe locul fostei colonii Fetiţa, colonie care a funcţionat până în anii ’80, fiind domiciliul muncitorilor (şi al familiilor lor) care au ridicat barajele.  De aici drumul judeţean 704 continuă până la Luncile Prigoanei (încă 7 km), zona devenită (aproape) staţiune turistică. Din păcate multitudinea de pensiuni a fost construită haotic, fără niciun plan (şi câteodată şi  fără logică), fiecare pe unde şi cum a putut.


Mânăstirea Oaşa 
De aici drumul se strică. Pe vreme frumoasă asta nu înseamnă decât nişte scuturături în plus. Iarna sau pe o ploaie puternică aproape cu siguranţă că devine impracticabil unei maşini obişnuite. În cea mai mare parte, acesta urmează un fir de apă (Prigoana, Valea Canciului). După vreo 4 km ajungem la Poarta Raiului unde îl întâlnim pe Sfântul Petru. Sfântul Petru, hotelul. Deşi aproape imposibil, locul este şi mai fumos decât Luncile Prigoanei. Apropierea de vârfuri îi oferă o altă perspectivă. O zi mai târziu aveam să îl admirăm de sus, din traseul spre Vârful lui Pătru. Da, este chiar o poartă, după ea începe raiul lăsat pe pământ, cel care bucură ochii, mintea şi sufletul celor ce-l străbat cu piciorul.




În 2 km şi jumătate ajungem în Curmătura Şureanu. De aici şi până la Cabana Şureanu nu mai este decât un pas, e drept, un pas de 1,5 km. Ultima porţiune de drum este puţin mai nărăvaşă (un pic de urcurş). În cazul în care aveţi ghinion şi găsiţi drumul spălat de ploi sau distrus de zăpezi, puteţi lăsa maşina fie la Poarta Raiului, fie în Curmătură.


Aproape de Curmătura Şureanu
Să vorbim puţin de cazare. Dacă iubiţi confortul şi nu vă pasă de banii din buzunar, aveţi “n” variante în Luncile Prioanei sau Poarta Raiului. Oricum, până aici ajungeţi cu maşina şi dacă sunteţi iubitori de excursii nu va fi o problemă să vă deplasaţi în jos şi sus vreo două zile pentru câteva trasee montane. Dacă varianta “Sparta” nu vă înspăimântă şi aveţi tot echipamentul necesar, puteţi să montaţi cortul fără probleme în curtea cabanei. Aceasta este cu circuit închis, aparţinând Ministerului Apărării. Serviciul se oferă aproape gratuit, pentru două nopţi noi am lăsat o “atenţie” de un litru fără a fi condiţionaţi. Ai apă la cişmea, loc de grătar, de masă şi de spălat vesela, toalete tradiţionale, dar curate. Daca iţi doreşti puţin mai mult şi ai noroc (mai mult în timpul săptămânii) poţi găsi locuri libere în cabană sau în căsuţele adiacente. Pentru programare trebuie să sunaţi la unitatea militară din Sebeş de care aparţine cabana (0258.731.616) cam cu două săptămâni înainte.


Cabana şi locul de cort
Dacă ajungeţi în week-end să nu vă aşteptaţi la linişte. În fond nu aveţi cum să vă alegeţi vecinii, deci nu trebuie să fiţi pretenţioşi. Este posibil să întâlniţi melomani, dar dacă aţi venit pentru munte veţi pleca dimineaţa şi vă veţi întoarce seara suficient de obosiţi ca să nu vă mai pese de cd-urile lor. Noi am avut noroc de gusturi asemănătoare în ale muzichiei şi a fost suportabil.

Atracţia comercială a zonei este Lacul Şureanu. Zic comercială pentru că se ajunge foarte uşor (5-10 minute de la cabană) şi este de mare efect în ochii turiştilor.


Lacul Şureanu
Lacul Şureanu este un lac glaciar format în pragul văii glaciare din apropierea vârfului cu acelaşi nume. Are o jumătate de hectar şi se spune că este fără fund. Legenda spune că este periculos să te scalzi în lac deoarece este păzit de un balaur care îl trage la fund pe cel ce îndrăzneşte să tulbure apa. Balaur sau nu, apa rece iţi cam taie respiraţia doar când iţi înmoi un deget. Iezerul este populat cu păstrăvi indigeni şi da, pescuitul este interzis.


Caldarea glaciară
În partea a doua citiţi despre cum atingem istoria, urcăm pe cel mai şi privim în jur pentru bucuria sufletului.

Lacul Oaşa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu