Cum am serbat noi Unirea (iarna 2023)

Deși nu a dat norocul peste noi să fim bugetari, mami s-a hotărât ca anul ăsta să facă punte (și luntre) și să serbăm Unirea a mică. A vrut să facă ceva atipic, să unească Țara Românească și Transilvania. Mă rog, în principiu nu spunem nu când este vorba de plimbare, dar tare am fi vrut ca Transilvania să fie în pădurea Ordoreanu, că e la 5 km de casă. 

Pentru că în ultima vreme bipezii s-au făcut jmecheri și șusotesc doar când dormim noi, am aflat abia pe la Pitești că mergem la Cheile Buții. 

Sincer, cum mami e rârâită, prima dată am crezut că mergem la Cheile Burții și ne-am temut că ajungem pe la vreun spa cu meniu pe bază de rucola.

După secole de mers cu mașina prin județe cu care poți câștiga la Fazan (Olt, Dolj, Gorj) am ajuns la destinație. Din care nu am înțeles nimic pentru că era seară.
Necazul adevărat a venit a doua zi când am fost luați pe sus și duși să vedem zăpadaaaa. 

Nu am înțeles de ce atâta entuziasm, e la fel de rece și udă cum o știam. Pentru că am fost crescuți frumos ne-am entuziasmat politicos de parcă visul vieții noastre era să străbatem juma’ de țară pentru senzațiile pe care le ai când deschizi congelatorul. Mă rog, aproape pe acolo, din congelator mai vine un iz de carne de la porțiile noastre de mâncare.

Și pentru că un necaz nu vine niciodată singur, am fost vârâți cu forța și în Cheile Scorota. Atâta obsesie cu atâtea chei… În Scorota a fost ok, am mers pe potecuță, ne-am jucat cu niște bețe, am mirosit brazi și am pișulit toate marcajele turistice.

Ne-am întors acasă frânți, mai ales bipezii care au stat cu ochii cât cepele la drum în timp ce noi ne relaxam pe banchetă.

Totuși trebuie să-i laud pe bipezi: au făcut așa cum au promis, au secat Milcovul dintr-o sorbire.

Buricul pământului (vara 2021)

 Astăzi a fost ziua spirituală.

Bipezii s-au trezit cu chef de vizite și au hotărât că e musai să mergem și noi. Ne-am împotrivit temeinic adormind în fața ușii, dar nu am avut succes.

Prima dată au luat-o ușor. Ne-au dus la niște guguloaie despre care nici ei nu știau mare lucru. De ciudă, le-am scos limbile de-un cot, mai ales că era cam cald.

Apoi a început vânătoarea de biserici. Ne-a fost o frică teribilă pentru că ei erau cu ochii după turle și au lăsat Codul Rutier pe seama noastră. Și nu știm dacă lumea s-a prins că noi avem întodeauna prioritate.

Unele biserici au fost deschise.

Ghinion! A trebuit să așteptăm bipeda să se cațere până la clopote.

După a treia clopotniță am devenit religiosi. Am spus la Dumnezei și sfinți cât pentru tot calendarul. Nu cu glas tare, normal, că ne băgau imediat la post negru.

Ultima oprire ne-a plăcut. Toată o ruină.

Cel mai tare a fost că ne-au dus în centrul țării fără să realizeze că noi suntem buricul pământului oriunde am fi.

Dicționar pentru bipezi:

* Guguloaie = Movilele de la Șona

În apropiere de orașul Făgăraș (5 km), numite și piramidele de la Șona, cele 8 movile aliniate pe două rânduri au înălțimi de până la 30 de metri. Sunt învăluite de mister, unii considerându-le ca fiind naturale, alții ca fiind creații ale vechilor locuitori pentru a-și ascunde tezaurul sau cu rol de morminte. 

* Biserici cu clopotnițe = biserici fortificate din Țara Făgărașului. 

Rotbav este ridicată pe la 1300 în stil romanic, a fost fortificată în stil săsesc în secolul al XV-lea. Intrarea este liberă, se poate vizita doar exteriorul.

Cincu este o bazilică romanică ridicată în secolul XIII și refăcută de coloniștii germani în stil gotic trei secole mai târziu. Un bilet costă 5 lei.

Merghindeal (sau Valea Mariei, în traducere) a fost ridicată în secolul XIII în formă de bazilică romanică. Până în anii '90 aici se țineau slujbe ale comunității săsești. Vizitarea se face la solicitare și este gratuită, dar un "cadou" în cutia milei este binevenit. Se poate urca în clopotniță.

Dealu Frumos este o bazilică romanică din secolul XIII, refăcută în stil baroc. Se poate vizita cu solicitare telefonică.

* Ruină = abația cisterciană de la Cârța.

Este unică în România, a fost inaugurată în 1202 și a rezistat invaziei tătare, dar nu și lui Matei Corvin care a desființat-o în 1474. Îmbină stilul romanic cu cel gotic timpuriu. Aspectul de ruină îi conferă un aer aparte. În incintă există un cimitir al soldaților germani căzuți în primul război mondial. Un bilet costă 5 lei.

* Centrul țării = centrul geografic al României situat lângă localitatea Dealu Frumos

Cine suntem noi

 Salut!

Suntem doi posesori de codițe răsfățate, marca beagle.

Mai suntem alintați ca fiind blănoșii, catifelele, ăia mici, năsoșii, grasy 1 și grasy 2, iubirile mamei.

Mami și tati sunt fani ai drumețiilor și ne cară după ei cât de des pot. Câteodată ne place.

Treaba noastră este să strâmbăm din nas tot timpul și să cârcotim toată ziua.

Cele două pasiuni ale noastre sunt somnul și mâncarea, nu ne-am hotărât în ce ordine.  

În general suntem cuminți, ne plac pisicile când sunt prietenoase și nu lătrăm decât când suntem provocați grav.

Vom încerca să ne lăudăm cât de mult putem, chiar dacă știm că nu este frumos. 

Ne plac oamenii veseli așa că vom încerca să vă facem să zâmbiți cât mai des.

Bun, introducerea fiind făcută, să înceapă distracția!